Din presa de azi
Posted on: aprilie 25, 2008
Asadar.
Citesc azi pe 9AM (unde se culeg cele mai senzationale stiri):
1. „In urma cu doua zile, Alina P., eleva de clasa a VI-a torturata de trei eleve de la Colegiul National “Elena Cuza”, s-a prezentat la Sectia 21 pentru vizionarea unui film predat politistilor de la Scoala nr. 156. Pe acest film apare momentul in care eleva de clasa a VI-a este luata de alte doua persoane din fata scolii. “Alina nu a putut participa la identificarea agresoarelor, pentru ca cei de la Sectia de Politie 21 nu au avut codecurile pentru vizionarea filmului”, ne-a declarat avocatul victimei, Mariana Stefan.”
Doamne mare ti-e gradina si multi prosti misuna in ea. Inca un subiect pentru bancurile cu politisti.
2. „O moarte la fiecare 15 secunde. Sase mii pe zi. Munca ucide mai multi oameni decat razboaiele”, spunea Ahmed Khalef, specialist ILO, medicina ocupationala. Aproape 270 de milioane de accidente de munca se inregistreaza anual in lume, dintre care 350.000 mortale, arata statisticile internationale.”
„ In fiecare an, 12.000 de copiii isi pierd viata la munca; substantele toxice ucid peste 340.000 de lucratori pe an, in timp ce numai azbestul face in jur de 100.000 de victime anual.”
SO, un simplu calcul ne demonstreaza ecuatia amatematica a celor care au scris/preluat articolul: 6.000/zi x 365 de zile = 2.190.000 de morti
Nu mai iau in calcul pe cei 12.000 de copiii. Get it?
Un user, muncitorul impatimit a postat chiar o balada. Sicko!
Imi place munca, bani de-ar fi
S-aduc in firma zi de zi.
Il plac pe seful cel mai tare!
Si sefii lui, pe fiecare…
Iubesc biroul, ce-i pe el,
Concediul nu-l iubesc de fel!
Mobila gri plina de praf,
Hartiile crescute vraf.
De munca mea sunt fericit,
Nimic atata n-am iubit.
Iubesc computerul fereastra
Cu scafirlia lui albastra.
Iubesc sedintele mai lungi
Cand am in creier cifre, dungi,
Iubesc, va spun acu din nou,
Sa stau o viata la birou!
Imi place munca, as munci
Mai mult in fiecare zi.
Nu vreau salariu, nu vreau stima,
Mi-ajunge critica drept prima.
Nu vreau nimic, decat un pat,
Fix in biroul meu bagat,
Langa PC-ul meu cel drag.
Sa pot munci aci non-stop
Pana se urca firma-n top!
Nu vreau nimic, dar am un dor,
Vreau la biroul meu sa mor,
Si sa ma-ngroape-ntre dosare
Ca pe Eminovici in mare…
3. ” Creatoarea de moda (Romanita Iovan) ne-a spus ca a tinut tot postul Pastelui si ca s-a abtinut de la placerile lumesti de Alina Bucsain”
De cand e Alina Bucsain o placere lumeasca? Misto sapoul celor de la 9AM. Bre, mai inghiontiti webmasterul ala sa nu adoarma.
4. „Romania sperie Europa cu scumpirile” – da sigur, bai nea Cristian Stefan (Adevarul) poate ca Romania sperie italienii cu cazuri gen Mailat, dar cum sa afecteze scumpirile din Romania pe europeni? Matale ai nivelul alora de trai? Salariu ca al lor? Ce dracu’ bre’…
5. „Basescu: vin dintr-o lume cu almanahe, cu succesuri, cu scheleti” – iata ca presedintele ne demonstreaza inca o data cat umor avem noi romanii, mai ales cand ne ironizam unii pe altii.
6. „Plecand de la modelul Barbie, o papusa Adolf Hitler a fost pusa in vanzare in Ucraina. Supermarketurile din Kiev au inceput deja sa faca stocuri cu papusa de 40 de centimetri ce are acccesorii precum cizme din piele, palton si banderola cu svastica.” – Heil Hitler?! Grrr…
7. „Cercetatorii au facut o descoperire uimitoare, anunta portalul telegraph.co.uk. In urma mai multor experimente, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca, atunci cand un om indeplineste sarcini repetitive si monotone, creierul intra involuntar in repaus cu aproximativ o jumatate de minut, inainte de a lua decizia gresita.” – ciudat ca multi nici macar nu au sarcini repetitive si monotone si totusi creierul lor e in repaus total 🙂
Ar fi mult mai multe… Noroc cu 9AM. 🙂
Pseudonimeni
OGC – sau masturbarea via logo
Posted on: aprilie 25, 2008
Se pare ca exista si designeri care se amuza atunci cand dau nastere unui logo, voluntar sau involuntar. Asa cum este si logoul Oficiului de Comert Guvernamental (Office of Government Commerce) care, intors la 90 de grade este mult mai explicit. 🙂 Mai multe aici.
Ce ziceti?
Pseudonimeni
Stop cadru(!) si zoom pe prostie
Posted on: aprilie 22, 2008
- In: Cultura
- 5 Comments
Marti seara… intr-un spatiu conventional pentru bauta, dar neconventional pentru o piesa de teatru (asta era si ideea!). Calcare in picioare, aer disipat… Dar, sa inceapa spectacolul!
O domnisoara se razbuna pe-o vioara.
El, un magician.
Ea, o asistenta.
El se ocupa de trucuri..
Ea se ocupa de.. ma scuzati, nu m-am prins.
Siii.. Stoooop cadruuuu! Ei inlemnesc. Lumini pe domnisoara cu vioara, scartzaie, bine, bine, asa, scartzaie mai cu talent! Of, n-ati fost in stare, domnisoara, sa invatati pe de rost 30 de secunde de note chinuite! Nu da bine portativul ala in cadru. Asa, asa.. Stop stop cadru!
Pfiiii! Ce sa vezi! Ei doi se pot misca din nou (sa fie Finalgonul?)! Acum se iubesc, acum se framanta, acum se imbarliga, acum se catara, acum se ascund… si li se falfaie. Doua carpe lungi negre.
Siii.. Stoooop cadruuuu! Ei inlemnesc. Lumini pe domnisoara cu vioara, scartzaie, bine, bine, asa…
Acum ei nu se mai iubesc. Sau doar el pe ea. Sau… dracu’ mai stie. Cert e ca are fiecare bucata lui de zmucituri, imbranceli, ne spargem nasul, ne dam cu capul, ne aruncam etc. Toate intr-un cadru de fier.
Tare ca fierul am ramas si eu.
Siii.. Stoooop cadruuuu! Ei inlemnesc. Lumini pe domnisoara…
E clar ca ceva grav s-a intamplat! Se plange. Si iar ne cataram, ne mai zguduim creierii. Am ajuns in varf! Ne prindem bine de carpe si, din varf, ne aruncam in cap!
Minunat! Domnuleee, ce final! Cum le-o fi venit ideea? Stiam eu ca trebuie sa rezist, sa ma abtin, sa ma tintuiesc locului si sa astept finalul. Mai vreaauuu. Bis! Bis! Bis! …Pana nu o mai ramane nimic.
Acum serios vorbind, am si eu cateva intrebari pentru… actori (mai cu juma’ de gura), dar si pentru publicul extaziat: Ati vazut vreodata un spectacol de dans contemporan? Ati auzit vreodata de Gigi Caciuleanu? In cazul unui raspuns negativ, ati aplaudat ca saracul magician si-a spart nasul? Sau ati apreciat momentele in care d-ra de la instrument se oprea din tortura?
Sau poate ca ati vrut si dvs… bis… dupa bis… dupa bis… la actul final. Atunci va inteleg! Din pacate, ne-au dezamagit.
Pastilutza Efervescenta
Motivarea „duty free”
Posted on: aprilie 22, 2008
Imi propun sa prezint o situatie in care ne aflam, cred eu, multi dintre noi. Cand spun NOI ma refer la majoritatea absolventilor de facultate, nu chiar proaspeti. Se implinesc aproape 2 ani de cand am absolvit si facultatea „fizica”, deoarece am la activ toate facultatile mintale upgradate si reboo(u)tate de mii de ori, in functie update-urile profesiilor ocupate pana acum.
Revenind la situatia pe care doresc sa o prezint, iata-ma si angajata la o institutie bugetara, si culturala, pe deasupra! Obiectivul meu este de a demitiza aceasta aspiratie a celor (ne)absolviti inca de pacatele unei facultati.
Inca de la inceput ti se spune ca nu ai sanse de promovare, dar ca trebuie sa te lupti cu „moliile” (n.a: cu simpatie, caci ma declar una dintre ele) de vant, adica cu tineretul, pe care ar fi ideal sa il aduci si cu forta, daca nu cu PR-ul, ca se poarta! De cate ori nu a trebuit sa cumpar bilete in timpul scolii, liceului, chiar si in timpul facultatii ca sa ocup scaunele culturale ale celor cateva institutii bugetare din oras. Nu intelegeam de ce trebuia sa revad o piesa la care ma dusesem de buna voie, cu o saptamana inainte. Nu intelegeam de ce sa ascult un concert cu Dvorak, Bartok si alti „grei”, cand eu as fi preferat concertul viitor cu Beethoven s.a.m.d. Ei bine, iata-ma de cealalta parte a baricadei. Refuz, dragilor, sa va aduc cu forta si ma lupt cu restul (ne)fapturilor din insectarul meu (da, acela de pe vremea lu’ Nea Nicu) sa imi accepte si mie un proiect cu miere. Refuz plasa! Lasati fluturii sa zboare la noi! Va rugam, nu ridicati plasa!
P.S.: proiectele mele sunt proprii si personale, din initiativa mea, caci desi am vreo 4 sefi (descoperiti pe rand, pana acum!), ne salutam cordial la sosire si plecare si… atat. Pardon, uitasem de o „urechere” parinteasca (recunosc!) pentru o intarziere, caci nu e musai sa faci ceva, nu e musai sa stai cat trebuie, nu e musai sa „existi”, dar e MUSAI sa te infiintezi in institutie la 8.30. Si cam atat cu „directivele”.
Contractul colectiv de munca UNIC (si!) LA NIVEL NATIONAL nu este valabil aici, in domeniul bugetar. Aici, la noi, domneste Sfanta Grila de Salarizare din care nu poti sa iesi decat de buna voie, adica pe usa din fata a institutiei respective… sau poti sa incerci chestia cu Ioana d’Arc, upgradata si ea vremurilor noastre, adica sa strangi acorduri si semnaturi de la colegii de suferinta, pe furis pe la colturile proaspat renovate, si sa-i dai in judecata. Se pare ca Altii deja au facut-o. Insa pana la decizia curtii, mai usor e sa-i dai in m*-**! (S-a inteles, sper, ca salariile sunt mai minime decat minimul legal.)
Si ar mai fi cateva de zis, dar ma opresc.
Concluzia: „duty free”, traducere mot-a-mot: fara datorii/obligatii = muncesti sau te faci ca muncesti, initiezi proiecte de amorul artei, primesti cu fruntea sus orice refuz (toate, de fapt, sunt refuzuri… mascate sau directe), salariul (cf. grilei, sa ne intelegem!) curge ORICUM!
Asadar, promovam plafonarea! Decide singur daca ni te alaturi!
Pastilutza Efervescenta
Boschetarul
Posted on: aprilie 21, 2008
In aceasta mirifica dimineata, in timp ce imi luam portia matinala de Nightwish, in drum spre serviciu, ghici ce mi-au zarit pupilele intr-un baz steişon: Ei bine, un nene barbos, cu niste ochelari de soare gen musca se prajea la soare si spicuia la mobil. Nu m-am prins daca facea sau nu misto pentru ca telefonul parea real, probabil un V3 sau ceva de genul. Interesant nu este faptul ca vorbea la telefon si avea ochelarii aceia de soare, ci modul in care era imbracat. Uel, omul nostru purta niste papucii ultimul racnet, cu gauri de aerisire, atat laterala cat si frontala, ciorapii erau gri si se asortau cu pantalonii de stofa care nu pareau calcati. Probabil omul s-a asortat la ultima tendinta D&G (di en gi DNG cum zicea o atotstiutoare la tv zilele trecute). Cureaua nu se vedea dar probabil era tot de firma. Bluza de trening in culori violet-albastrui ii dadea un iz de peizan (aka taran, ca poate nu a facut toata lumea franceza). Toale de toale. Barbosimea sa semana, fara suparare, cu un boschetar. M-a surprins putin coloritul sau si m-a amuzat. Destul!
Pace voua!
Pseudonimeni
Io cica fac scoala smechera, m-am facut capitalista dupa liceu (a se intelege ca mi-am tarat fundu’n capitala) si am venit la SNSPA (care pentru aia care nu stiu e un fel de postliceala). Noi aici la SNSPA a trebuit sa trecem prin multe. Sa vorbim cu camera de filmat; sa ne ducem in Carrefour si sa ne uitam cum sunt asezate cuptoarele cu microunde pe rafturi – un camarad a fost luat drept spion de la Cora si a fost expulzat cu promptitudine din sanul hypermarketului, asa ca a trebuit sa renuntam la a lua notite si sa apelam la memoria noastra vizuala; sa invatam 500 de pagini in 3 zile – de nenumarate ori; sa trecem prin examenul la politologie – deci sa trecem prin cursul care ne povestea despre lebedele negre ale NATO care isi aruncau din coapse ouale de otel asupra Adriaticii, sfidand mirarea cerului albastra; sa ne caram fizicul de la Romana la gara in douaj’ de minute – pauza dintre un curs si un seminar; de la Romana in Victoriei; din Victoriei la Izvor. Iar noul sediu cica e gata din 2007, asa se lauda afisul din holul facultatii. Si ar mai fi. Dar nu credeam a-nvata a muri vreodata vesnic studenta, infasurata in manta-mi de SNSPA. Si totusi se pare ca mari sanse sunt sa se intample asta cu juma de an 3 licentiabil. Gratie (cu multa gratie) stimatului nostru coleg (daca el ne zice stimati colegi si noi ii putem zice la fel, ma gandesc) – Ctin Opran, profesorul de manaaaajmentul (cititi-l italieneste, pe cat posibil, ca el asa il pronunta) proiectelor. Curs de 483 de pagini, scheme care intrec orice formula matematica ininteligibila, 10 subiecte a cate o pagina intr-o ora juma (aveti suficient timp, 20 de min pt o pagina! 20X10=200 /60 = ?) plus – bomboana de pe coliva (caci despre cireasa de pe tort nu poate fi vorba) – proiectul de 130 de pagini pe care nimeni nu stie cum sa il faca. Toate astea in sesiunea dinainte de licenta. Cu promisiunea ca vom trece toti… dupa repetate incercari. Prima pagina din curs: PROIECTELE CREAZA LIBERTATEA VIETII. Cu un singur e, da. Asta ca sa nu mai amintim de licenta cenzurata la 50 de pagini (veste data acum 3 saptamani) si alte minunatii demne de o postliceala aparte. Eu nu vreau decat sa mi se raspunda la urmatoarea intrebare: cum imi umple mie frigiderul manaaaajmentul si SNSPA-ul? Ca pana acum nu am aflat!
Mandat de proteStare
RASIST sau nu?
Posted on: aprilie 15, 2008
Uel… Letzgou.
Rasist pentru ca:
1. Nu suport mirosul de tigan, nici in mijloacele de transport in comun, nici pe strada. NU SUPORT. PLM.
2. Nu suport plozii romi murdari care vin tot timpul sa cerseasca.
3. Nu suport tiganii care vor sa iti stearga masina la semafor. Iti curata geamurile si iti murdaresc aripile si capota masinii. PLM
4. Nu imi plac negrii. Poate pentru ca femeilor le plac. Dotati? Suntem si noi albii dotati! Wanna see? Haha.
Nu sunt rasist pentru ca:
1. Imi plac negresele (nu prajiturile haha), chinezoaicele, braziliencele, japonezele, etc.
Altceva nu imi mai trece prin minte acum. 😐
Pseudonimeni,
cu respect pentru rasistii din voi
JUCĂTORUL DE ŞAH
Posted on: aprilie 14, 2008
Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit. Nu ştiu, poate un prieten, ori poate-un străin care privea la jocul nostru alaltăseară. Mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi. Era un timp când ne-ntâlneam în fiecare seară, ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa, umbra inimii tale cădea asupră-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un timp când tu erai singura mea rană. De-atunci am purtat multe lupte, m-am vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricele zvântate din care sângele nu mai musteşte…
Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat foarte când am răspuns: -Atât de curând?… şi-am continuat să fumez deasupra unei partide pierdute de şah.
Dacă stau să mă gândesc, toate mi se par la fel de misterioase, la fel de fatale, totul e numai o trecere de pe alb pe negru, cu regina sau cu nebunii de abanos. Mai demult aveam idei bizare despre moarte şi de câte ori trecea un mort, mă descopeream… Astăzi nu, astăzi nu mai pot gândi decât la slăbiciunile mele zilnice… Şi totuşi tu erai regina, tu stăpâneai. Acuma, de câte ori mut o figură, mă uit să văd dacă urma ei a rămas întipărită aievea, sau dacă din toate nu rămâne decât jocul.
Nu te supăra, iubito, pentru că am să-ţi vorbesc… aşa cum obişnuiam mai demult, la ureche. Ştii…- oricât mi-ar veni de greu, e aşa… Sunt îndrăgostit de-o fată care-ţi seamănă. Nu te supăra, e adevărat că sunt cam bătrân, e adevărat că e un păcat… dar tu ştii că, dacă aşezi lucrurile din nou jocul al doi-lea, îţi este poate mai preţios decât primul…
Da, mi s-a spus c-ai murit, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat că n-am plâns. Astăzi însă, nu mai sunt ca Siegfried, astăzi nu mai cred în poveştile de altă dată. Cu toate astea, dacă n-ar fi fumul de aici, poate nu li s-ar părea că visez, poate atunci ar vedea că ochii mei stăruie cu tristeţe asupra reginei pe care am pierdut-o. Oamenii însă nu văd prin fum. Numai tu, de acolo de unde eşti, împrăştie-l cu mâna, seara, când mă plimb cu fetiţa aceea… care seamănă cu tine, care nu ştie nimic…
de Ştefan Augustin Doinaş
Multumim binevoitorului care ne-a trimis textul! (gugălpunctro sucks cand vine vorba de Jucatorul de sah al lui Doinas). Austerule acum avem unde sa citim, fara sa ne mai varsam nervii pe gugălpunctro. Mama ei de (in)cultura.
Pseudonimeni
Proverbiale
Posted on: aprilie 11, 2008
Proverbial, mi-ai luat caii de la bicicleta! Adica, am pusca mea, ce!
Ti-a zburat cioara de pe gard si acum vrei vrabia din mana mea? Pai daca tot s-a ajuns aici, ti-am pregatit coliva pentru capra. Sa-ti moara, sa-ti moara, vecine!
Tot tragi aici matza de coada! Vezi c-a mieunat! Si nu te mai uita atat la poarta mea noua, c-ai sa… stele verzi, de nu te vezi!
Mai bine-ai lua ursul la o plimbare! Dobori-ti-ar buturuga carul mare! Stii ca te-ntreci cu… fecioara la maritat si-arunci cu nuca-n perete.
Macar de-ai invata matza aia sa citeasca-n calendar. N-ar mai fi noaptea proasta!
Asa ca, data viitoare cand te dezbraci de caracter, si ramai in persoana fizica, fa-te ca ploua!
Vezi prea bine ca nu stii cu cin’ te pui! Sa-ti pui, sa-ti pui, pofta-n cui!
Lu’ Pepelea
n.a.: Pepelea = toti cei care au un cui in coaste, in cap, cine mai stie unde, si nu stiu ce sa faca cu el
Pastilutza Efervescenta
Scrisoare de amor sălbăticit
Posted on: aprilie 10, 2008
Gagica mea de pe net,
Mă încarcă o dorinţă acidă de a te vedea în toată splendoarea dezbrăcăturii tale, să ţi se iţească aşa, câte o ţâţă spălăcită prin tricoul special udat, chiar dacă afară sunt minus 20, că, de, atunci ai pus şi tu mâna pe un web cam. M-apucă aşa cu tremurici când îţi văd pielea zburlită şi perişorii de deasupra buzei superioare cum se mişcă, gâdilându-mi gentil nara invadată într-un mod autentic. Aşa mă gândesc io că ar fi. Hai să fim serioşi, n-ai putea să-l ascunzi… Da’ pe mine gându’ ăsta mă escită: că pot să frunzăresc un almanah de iepuraşi şi să-mi ciocănesc oole lubrifiate semnificativ cu salivă în timp ce tu de dezmembrezi agăţată de un dulap din lemn masiv. Ah, ce-mi place eşarfa aia a ata cu care te dai pe mâner! Şi sutienu’ ăla piratat! Mi se umflă gându’ când mă gândesc la gându’ tău că ce-ai vrut să faci nu ieşi chiar aşa… da’ gestu’, să ştii, gestu’ e cel care contează. Ţi-am zis io: „Sexy069, vezi papushe k te tzi de prostii” şi tu ai zis că abernez. Când picaşi mi se frânsă gându’ în doo când s-auzi bufnitura. După care mă ştersăi frumos şi mă gândii că n-ai lentilă wide la cameră ca să se filmeze şi când eşti supt dulapul ăla. Şi mă dusăi înapoi cu gându’ la perişoru’ tău care-mi gâdilă senzual buzica şi nărişoara şi trecui cu vederea că intrase soru-mea în cameră. Mă pusăi pe treabă si inspirai adânc ca într-o cursă de viteză. Până te ridicaşi de sub dulap, eram deja în duş. Şi-acu’, ce să-ţi fac, mă Sexy069? Îi dau un mail ălia care-şi fâţâie băşicuţa latexată pi la botişor, că parcă aia nu avea perişoruţ aşa de evidenţiat.
Cu tremolo în glas,
Te pup intens.
Austeru’
TIVuri 
Comentarii recente