TIVuri

M-am intalnit zilele trecute cu diversi care detin, fara drept de veto, buricul pamantului. Aceasta incorporare, care, mai degraba, te duce cu gandul la Robinsonul lui Tournier, si nu la oameni pe care-i intalnesti pe strada, detine atributele geniului: mersul nehotarat, putin schizoid, cu accente neclare, privire pierduta in noianul ideatic specific conditiei ataraxice, trecutul mainii prin par, dandyismul. Usor dominat de nume, dar nu si de semnificatie, solemn in elogierea mortilor, dar surprinzator de superficial in experienta contemporana, plictisit, dar si plictisitor, controversant, slab jucatoriu de cuvinte, efeminat pana la pierderea oricarei urme de testosteron, cumplit de banal, infasurat in mantale spartane (cica) de matasuri „bordelice”, dovedind o nesfarsita alegere nefericita a mediului, intrecandu-se pe sine ca semidoct, acest fante cu tuleie, sau chiar cu barba deasa (uite ca mai are testosteron pentru asta, macar), apare pe strazile urbei cu un zambet de o superioritate gretoasa si cu un comportament diabetic. Mainile ii sunt transpirate, burta-i intelectuala se iteste pe sub camasa care poarta pe gulerul ei matreata, de asemenea, intelectuala si aerul pe care-l respira se curata de la sine pentru un plaman intelectual.

Il cheama, sa zicem, Marcel. Se mandreste ca si pe Proust l-a chemat la fel. Marcel este perfidia jegoasa, slinosul belicos (doar pe la spate, pe fata neavand tupeu sa ridice nici macar un deget), prostul inmarmurit in conditia de prost. Asta e Marcel. Marcel este automorf, Marcel isi e siesi suficient, Marcel da cu papagalu’ si atat. Dar Marcel este.

Austeru’

TIV, tivuri, s.n. Margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită şi fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea ţesăturii. – Et. nec.

Un mic blog pentru cititori, caterincos (cel putin asa se vrea). De ce?

Nevoia de a scrie, de a afla si a transmite mai departe ceea ce conteaza sau nu, ceea ce e nebunie (ce e ala un nebun?!) sau ce nu. Daca o sa reusim sa va atragem atentia e bine, daca nu, atunci va pierdeti timpul degeaba pe net! E o lume frumoasa afara. Daca ai dioptrii atunci e si mai frumoasa. Cat iti bei cafeaua arunca un ochi pe aici si poate o sa gasesti ceva interesant. Te aventurezi pe riscul tau. Probabil unele cuvinte o sa iti agreseze ochii dar este un blog necenzurat, deci daca esti pudic nu ai ce cauta aici. Pula mea, frate! (vorba aluia din Cafe Deko – si da, reclama e permisa aici). Nu urmarim sa atragem pe nimeni, sa castigam ceva din ceea ce scriem aici. Doar sa scriem, si nu prost, nu mincinos, nu normal.

De ce pula mea are toata lumea blog? Pentru ca poate, de-aia. De ce scrie oricine. Pentru ca poate si nu mai e Impuscatu’, Ceausescu daca esti mai retard si nu stii cine e ala Impuscatu’. Sau Bula, sau cum naiba ii mai zicea lumea inainte de Revolutie. Comentariile voastre pot sa insemne ceva, sau nu, dar sa fim sinceri, cine pula mea suntem noi? Doar niste tipi care au chef de scris si de caterinca. Foarte probabil la sfarsitul fiecarei luni o sa scoatem si o minirevista, format pdf care o sa fie postata aici. Dar toata chestia asta e la stadiul de proiect asa ca wait and see.

Pseudonimeni