Motivarea „duty free”

Posted by: tivuri on: aprilie 22, 2008

• In: Romanie de kkt
• 3 Comments

Imi propun sa prezint o situatie in care ne aflam, cred eu, multi dintre noi. Cand spun NOI ma refer la majoritatea absolventilor de facultate, nu chiar proaspeti. Se implinesc aproape 2 ani de cand am absolvit si facultatea „fizica”, deoarece am la activ toate facultatile mintale upgradate si reboo(u)tate de mii de ori, in functie update-urile profesiilor ocupate pana acum.

Revenind la situatia pe care doresc sa o prezint, iata-ma si angajata la o institutie bugetara, si culturala, pe deasupra! Obiectivul meu este de a demitiza aceasta aspiratie a celor (ne)absolviti inca de pacatele unei facultati.

Inca de la inceput ti se spune ca nu ai sanse de promovare, dar ca trebuie sa te lupti cu „moliile” (n.a: cu simpatie, caci ma declar una dintre ele) de vant, adica cu tineretul, pe care ar fi ideal sa il aduci si cu forta, daca nu cu PR-ul, ca se poarta! De cate ori nu a trebuit sa cumpar bilete in timpul scolii, liceului, chiar si in timpul facultatii ca sa ocup scaunele culturale ale celor cateva institutii bugetare din oras. Nu intelegeam de ce trebuia sa revad o piesa la care ma dusesem de buna voie, cu o saptamana inainte. Nu intelegeam de ce sa ascult un concert cu Dvorak, Bartok si alti „grei”, cand eu as fi preferat concertul viitor cu Beethoven s.a.m.d. Ei bine, iata-ma de cealalta parte a baricadei. Refuz, dragilor, sa va aduc cu forta si ma lupt cu restul (ne)fapturilor din insectarul meu (da, acela de pe vremea lu’ Nea Nicu) sa imi accepte si mie un proiect cu miere. Refuz plasa! Lasati fluturii sa zboare la noi! Va rugam, nu ridicati plasa!

P.S.: proiectele mele sunt proprii si personale, din initiativa mea, caci desi am vreo 4 sefi (descoperiti pe rand, pana acum!), ne salutam cordial la sosire si plecare si… atat. Pardon, uitasem de o „urechere” parinteasca (recunosc!) pentru o intarziere, caci nu e musai sa faci ceva, nu e musai sa stai cat trebuie, nu e musai sa „existi”, dar e MUSAI sa te infiintezi in institutie la 8.30. Si cam atat cu „directivele”.

Contractul colectiv de munca UNIC (si!) LA NIVEL NATIONAL nu este valabil aici, in domeniul bugetar. Aici, la noi, domneste Sfanta Grila de Salarizare din care nu poti sa iesi decat de buna voie, adica pe usa din fata a institutiei respective… sau poti sa incerci chestia cu Ioana d’Arc, upgradata si ea vremurilor noastre, adica sa strangi acorduri si semnaturi de la colegii de suferinta, pe furis pe la colturile proaspat renovate, si sa-i dai in judecata. Se pare ca Altii deja au facut-o. Insa pana la decizia curtii, mai usor e sa-i dai in m*-**! (S-a inteles, sper, ca salariile sunt mai minime decat minimul legal.)

Si ar mai fi cateva de zis, dar ma opresc.

Concluzia: „duty free”, traducere mot-a-mot: fara datorii/obligatii = muncesti sau te faci ca muncesti, initiezi proiecte de amorul artei, primesti cu fruntea sus orice refuz (toate, de fapt, sunt refuzuri… mascate sau directe), salariul (cf. grilei, sa ne intelegem!) curge ORICUM!

Asadar, promovam plafonarea! Decide singur daca ni te alaturi!

Pastilutza Efervescenta

Etichete: buget, salariu