Archive for the ‘Cultura’ Category
Stop cadru(!) si zoom pe prostie
Posted on: aprilie 22, 2008
- In: Cultura
- 5 Comments
Marti seara… intr-un spatiu conventional pentru bauta, dar neconventional pentru o piesa de teatru (asta era si ideea!). Calcare in picioare, aer disipat… Dar, sa inceapa spectacolul!
O domnisoara se razbuna pe-o vioara.
El, un magician.
Ea, o asistenta.
El se ocupa de trucuri..
Ea se ocupa de.. ma scuzati, nu m-am prins.
Siii.. Stoooop cadruuuu! Ei inlemnesc. Lumini pe domnisoara cu vioara, scartzaie, bine, bine, asa, scartzaie mai cu talent! Of, n-ati fost in stare, domnisoara, sa invatati pe de rost 30 de secunde de note chinuite! Nu da bine portativul ala in cadru. Asa, asa.. Stop stop cadru!
Pfiiii! Ce sa vezi! Ei doi se pot misca din nou (sa fie Finalgonul?)! Acum se iubesc, acum se framanta, acum se imbarliga, acum se catara, acum se ascund… si li se falfaie. Doua carpe lungi negre.
Siii.. Stoooop cadruuuu! Ei inlemnesc. Lumini pe domnisoara cu vioara, scartzaie, bine, bine, asa…
Acum ei nu se mai iubesc. Sau doar el pe ea. Sau… dracu’ mai stie. Cert e ca are fiecare bucata lui de zmucituri, imbranceli, ne spargem nasul, ne dam cu capul, ne aruncam etc. Toate intr-un cadru de fier.
Tare ca fierul am ramas si eu.
Siii.. Stoooop cadruuuu! Ei inlemnesc. Lumini pe domnisoara…
E clar ca ceva grav s-a intamplat! Se plange. Si iar ne cataram, ne mai zguduim creierii. Am ajuns in varf! Ne prindem bine de carpe si, din varf, ne aruncam in cap!
Minunat! Domnuleee, ce final! Cum le-o fi venit ideea? Stiam eu ca trebuie sa rezist, sa ma abtin, sa ma tintuiesc locului si sa astept finalul. Mai vreaauuu. Bis! Bis! Bis! …Pana nu o mai ramane nimic.
Acum serios vorbind, am si eu cateva intrebari pentru… actori (mai cu juma’ de gura), dar si pentru publicul extaziat: Ati vazut vreodata un spectacol de dans contemporan? Ati auzit vreodata de Gigi Caciuleanu? In cazul unui raspuns negativ, ati aplaudat ca saracul magician si-a spart nasul? Sau ati apreciat momentele in care d-ra de la instrument se oprea din tortura?
Sau poate ca ati vrut si dvs… bis… dupa bis… dupa bis… la actul final. Atunci va inteleg! Din pacate, ne-au dezamagit.
Pastilutza Efervescenta
JUCĂTORUL DE ŞAH
Posted on: aprilie 14, 2008
Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit. Nu ştiu, poate un prieten, ori poate-un străin care privea la jocul nostru alaltăseară. Mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi. Era un timp când ne-ntâlneam în fiecare seară, ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa, umbra inimii tale cădea asupră-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un timp când tu erai singura mea rană. De-atunci am purtat multe lupte, m-am vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricele zvântate din care sângele nu mai musteşte…
Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat foarte când am răspuns: -Atât de curând?… şi-am continuat să fumez deasupra unei partide pierdute de şah.
Dacă stau să mă gândesc, toate mi se par la fel de misterioase, la fel de fatale, totul e numai o trecere de pe alb pe negru, cu regina sau cu nebunii de abanos. Mai demult aveam idei bizare despre moarte şi de câte ori trecea un mort, mă descopeream… Astăzi nu, astăzi nu mai pot gândi decât la slăbiciunile mele zilnice… Şi totuşi tu erai regina, tu stăpâneai. Acuma, de câte ori mut o figură, mă uit să văd dacă urma ei a rămas întipărită aievea, sau dacă din toate nu rămâne decât jocul.
Nu te supăra, iubito, pentru că am să-ţi vorbesc… aşa cum obişnuiam mai demult, la ureche. Ştii…- oricât mi-ar veni de greu, e aşa… Sunt îndrăgostit de-o fată care-ţi seamănă. Nu te supăra, e adevărat că sunt cam bătrân, e adevărat că e un păcat… dar tu ştii că, dacă aşezi lucrurile din nou jocul al doi-lea, îţi este poate mai preţios decât primul…
Da, mi s-a spus c-ai murit, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat că n-am plâns. Astăzi însă, nu mai sunt ca Siegfried, astăzi nu mai cred în poveştile de altă dată. Cu toate astea, dacă n-ar fi fumul de aici, poate nu li s-ar părea că visez, poate atunci ar vedea că ochii mei stăruie cu tristeţe asupra reginei pe care am pierdut-o. Oamenii însă nu văd prin fum. Numai tu, de acolo de unde eşti, împrăştie-l cu mâna, seara, când mă plimb cu fetiţa aceea… care seamănă cu tine, care nu ştie nimic…
de Ştefan Augustin Doinaş
Multumim binevoitorului care ne-a trimis textul! (gugălpunctro sucks cand vine vorba de Jucatorul de sah al lui Doinas). Austerule acum avem unde sa citim, fara sa ne mai varsam nervii pe gugălpunctro. Mama ei de (in)cultura.
Pseudonimeni
Perlele scoicilor literate
Posted on: aprilie 10, 2008
Subiect: El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes Saavedra
Participanti la discutie: cunoscatori si iubitori de literatura
„(Don Quijote) era un cavaler ratacitor, adica un om care fugea de lume”
„(…) toti cei care nu erau de gen masculin, adica femeile si copiii”
„(…) se incearca o disciplinare a nebuniei”
„Conditia ca Dumnezeu sa existe, El trebuie sa existe”
„(Don Quijote) devine ceea ce fusese”
Se mai intampla si la „casele mari”.. No comment (pls!)
Pastilutza Efervescenta
TIVuri 
Comentarii recente